Monday, November 16, 2015

Cursurile de dans latino -sportul meu preferat

Traim intr-o lume a vitezei, totul se invarte in jurul timpului, iar de cele mai multe ori tehnologia este cea care are misiunea de a ne salva din multitudinea de task-uri zilnice. Vorbim adesea de relaxare, detasare de tot ceea ce semnifica munca, dar sa fim sinceri, cati dintre noi reusesc acest lucru?
Uneori pare complicat dar nu-i deloc asa! De ceva timp, pentru mine relaxarea inseamna cursuri dans adulti. Astfel, am descoperit, spre marea mea surprindere si a celor din jur, ca dansul este tipul de sport care mi se potriveste cel mai bine. Am optat pentru cursurile de dans latino. Un mix surprinzator de energie si totodata cea mai buna modalitate de a te elibera de stres.
Inca de la prima lectie am intrat in contact cu o lume in care fiecare lucru pare ca isi cunoaste foarte bine rolul. De la muzica la miscari, totul este in armonie cu trairile celor care se afla in sala de dans. Ceea ce m-a surprins cel mai mult este libertatea cu care fiecare cursant da o nota personala dansului. De fiecare data, aceiasi pasi dictati de o alta stare. Spontaneitatea si pasiunea sunt si ele aspecte importante pe care este imposibil sa nu le remarci intr-un curs de dansuri latino.
Si pentru a ajunge sa ma bucur de beneficiile acestui sport, tot tehnologia mi-a sarit in ajutor. In urma numeroaselor recomandari pentru cursuri dans Bucuresti, pasii mi-au fost indrumati catre Triumph Dance Academy. Aici am avut placerea sa-l cunosc si sa fiu initiata in tainele lectiilor de dans de catre fondatorul si antrenorul scolii de dans Triumph Dance Academy, Iulian Panait - dansator profesionist, dublu campion national, dublu vicecampion national si reprezentant al Romaniei la trei Campionate Mondiale de dans sportiv.
Printre dansurile mele preferate se numara salsa, merengue, cha cha si bachata. In fiecare saptamana astept cu nerabdare orele de dans si de cele mai multe ori  imi incarc bateriile in ciuda efortului fizic intens. Cele 2 sedinte de 60 de minute pe saptamana au devenit acum parte obligatorie din programul meu!
Ma bucur ca am descoperit cursurile de dans si va invit si pe voi sa incercati!

Wednesday, September 2, 2015

O listă pentru Christina


Cu puţină vreme înainte să moară, deşi pe atunci nici ea nici eu nu ştiam că era puţină, mama începuse un fel de investigaţie a memoriei. Se întreba cam câţi oameni să fi cunoscut ea în cursul vieţii.  A trebuit să ne hotărâm ce înţelegem prin a cunoaşte şi am convenit că în acest context înţelegeam a-ţi aminti numele şi/sau chipul omului. După ce am făcut împreună un mic calcul, am ajuns la cifra de în jur de cinci mii. Atât de mulţi pentru că mama fusese profesoară şi profesorii, la fel ca barmanii, prostituatele, preoţii, şoferii, cunosc mai mulţi oameni decât cei cu alte meserii.

Câteva săptămâni bune, mama a tot scrijelit combinaţii misterioase de litere şi cifre în caietul ei misterios, pe care a avut grijă să-l distrugă înainte de a muri, deşi în afară de ea nimeni nu ştia şi nu ar fi putut să ştie vreodată ce scria ea acolo. Am convingerea că încerca să găsească formula potrivită pentru a-şi aminti de fiecare chip şi nume din cele aproximativ cinci mii care-i trecuseră într-un fel sau altul prin cap de-a lungul vieţii.

Ţin minte că la un moment dat m-a întrebat dacă sunt de părere că şoferii de autobuz ar trebui luaţi şi ei în considerare. Mi-a spus cu acel prilej că, pe la patruzeci de ani, avusese o perioadă în care privea cu atenţie şoferii de autobuze: siguranţa cu care mânuiau acel volan uriaş, expresia lor concentrată, umorul de limbaj,  mustăţile pe oală îi dădeau negreşit impresia de aplomb şi blândeţe, calităţile masculine prin excelenţă irezistibile.

Într-adevăr, am convenit deopotrivă, era posibil să te îndrăgosteşti de un bărbat pentru simplul şi unicul motiv că îţi plăcea cum conduce maşina. Şi am intrat în destule amănunte privind nenumăratele feluri în care bărbatul de la volan putea schimba vitezele, clasificându-le în feluri care ne plăceau şi feluri care nu ne plăceau.

Mama şi-a continuat scrijeliturile în caietul ei. Au venit la rând vânzătoarele de la pâine, vecinii, colegii de grădiniţă, cerşetorii de la porţile bisericilor, ospătarii, pasagerii din trenuri, doamnele din parcuri, pe acelaşi plan cu şi fără nicio deosebire de rudele ei, de neamuri, prieteni, oameni îndrăgiţi sau chiar iubiţi, proprii ei copii.

Pentru mama, toţi eram la fel, chipuri şi/sau nume de oameni pe care merita să şi-i aducă aminte, cu răbdare, unul câte unul, individual, distinct, fără nicio teamă de inepuizabil ci dimpotrivă, înţelegând ca asta e viaţa, inepuizabilă, şi dăruindu-şi toate puterile minţii bogăţiei ei cu adevărat infinite.