Saturday, September 3, 2016

Un mar pe zi este ca un echipament de protectie


Inca de mica, mama m-a invatat ca un mar pe zi tine doctorul departe, asa cum zicea si celebra zicala romaneasca. Desi niciodata nu mi-au placut in mod deosebit am incercat pe cat posibil sa respect vorbele pe care mama mi le spunea cu mare dragoste si grija.
Incet, incet am crescut si iata ca am ajuns la parerile ei. Un mar este precum un echipament de protectie pentru un lucrator pe santier care nu isi permite sa isi riste viata asa ca imbraca acele haine si isi pune pe cap casti de protectie.

Respectand acest obicei zilnic am reusit cu brio sa nu fac vizzite prea dese la medic,, ba chiar mai mult de atat, nu am suferit nicio interventie chirurgicala.

Am observat in acelasi timp ca marul iti protejeaza si dantura si am citit la un moment dat ca in cazul in care nu ai posibilitatea sa te speli pe dinti intr-o noapte ar fi indicat sa mananci un mar pentru curatarea danturii.

Coaja merelor contine vitamine importante, dar mai ales fibre care ne ajuta foarte mult la digestie si tranzit intestinal. Sunt recomandate pentru copiii care au probleme in acest sens. Dar atentie! Nu indepartati coaja marului. Acolo se afla cele mai multe fibre. Spalati foarte bine marul pentru a va feri de substantele cu care acestea sunt stropite, dar nu indepartati sub nicio forma coaja.
Merele contin vitaminele A, B1, B2, C si substante precum magneziu, fosfor, fier si potasiu, substante hranitoare care neprotejeaza corpul, atat pe timpil iernii dar si pe timpul verii.

O alta minunata importanta au o merele in curele de slabire. Acestea nu contin grasimi, colesterol sau sodiu si calmeaza pofta de dulce. In acelasi timp, pentru ca merele contin foarte multi antioxidanti se spune ca reduc foarte mult riscul aparitiei cancerului de plamani.

Friday, August 26, 2016

Călătorie



Mi-am împachetat visele şi dorinţele, pe care le-am aşezat într-o valiză veche, de piele, şi mi-am îndreptat paşii către uşă, privind uşor în urma mea. Ştiam că o să îmi fie dor, însă îmi doream atât de mult să cunosc şi altă parte a lumii! Aici, totul se schimbase. Oamenii nu mai erau aceiaşi, mediul în care trăiam devenise greu de suportat. Nu mă mai inspira nimic, nu mai simţeam că trăiesc.

Rânduri…

Sute de poveşti ale unor oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Zeci de zâmbete dăruite. Mii de momente în care am avut răbdare şi am fost curioasă să aflu ce se ascunde în spatele fiecărui cuvânt.

Oriunde mă aflam, exista măcar o persoană care voia să se elibereze de sentimente şi gânduri, povestindu-mi mie, ca unui prieten, toate întâmplările prin care trecuse.



Oameni din trecut – Despre atitudine

M-a învăţat ce înseamnă să munceşti pentru ceea ce îţi doreşti cu adevărat, mi-a fost mentor în perioada liceului, mustrându-mă atunci când întârziam la ore şi când nu aveam o atitudine potrivită.

Când ne preda, era serioasă, însă, în acelaşi timp, avea un umor aparte. Ne vorbea ore în şir despre “lumea de afară”, despre călătoriile ei prin Europa, despre oamenii pe care i-a întâlnit şi poveştile lor incredibile, despre atitudine, un element important în viaţa noastră.

Monday, November 16, 2015

Cursurile de dans latino -sportul meu preferat

Traim intr-o lume a vitezei, totul se invarte in jurul timpului, iar de cele mai multe ori tehnologia este cea care are misiunea de a ne salva din multitudinea de task-uri zilnice. Vorbim adesea de relaxare, detasare de tot ceea ce semnifica munca, dar sa fim sinceri, cati dintre noi reusesc acest lucru?
Uneori pare complicat dar nu-i deloc asa! De ceva timp, pentru mine relaxarea inseamna cursuri dans adulti. Astfel, am descoperit, spre marea mea surprindere si a celor din jur, ca dansul este tipul de sport care mi se potriveste cel mai bine. Am optat pentru cursurile de dans latino. Un mix surprinzator de energie si totodata cea mai buna modalitate de a te elibera de stres.
Inca de la prima lectie am intrat in contact cu o lume in care fiecare lucru pare ca isi cunoaste foarte bine rolul. De la muzica la miscari, totul este in armonie cu trairile celor care se afla in sala de dans. Ceea ce m-a surprins cel mai mult este libertatea cu care fiecare cursant da o nota personala dansului. De fiecare data, aceiasi pasi dictati de o alta stare. Spontaneitatea si pasiunea sunt si ele aspecte importante pe care este imposibil sa nu le remarci intr-un curs de dansuri latino.
Si pentru a ajunge sa ma bucur de beneficiile acestui sport, tot tehnologia mi-a sarit in ajutor. In urma numeroaselor recomandari pentru cursuri dans Bucuresti, pasii mi-au fost indrumati catre Triumph Dance Academy. Aici am avut placerea sa-l cunosc si sa fiu initiata in tainele lectiilor de dans de catre fondatorul si antrenorul scolii de dans Triumph Dance Academy, Iulian Panait - dansator profesionist, dublu campion national, dublu vicecampion national si reprezentant al Romaniei la trei Campionate Mondiale de dans sportiv.
Printre dansurile mele preferate se numara salsa, merengue, cha cha si bachata. In fiecare saptamana astept cu nerabdare orele de dans si de cele mai multe ori  imi incarc bateriile in ciuda efortului fizic intens. Cele 2 sedinte de 60 de minute pe saptamana au devenit acum parte obligatorie din programul meu!
Ma bucur ca am descoperit cursurile de dans si va invit si pe voi sa incercati!

Wednesday, September 2, 2015

O listă pentru Christina


Cu puţină vreme înainte să moară, deşi pe atunci nici ea nici eu nu ştiam că era puţină, mama începuse un fel de investigaţie a memoriei. Se întreba cam câţi oameni să fi cunoscut ea în cursul vieţii.  A trebuit să ne hotărâm ce înţelegem prin a cunoaşte şi am convenit că în acest context înţelegeam a-ţi aminti numele şi/sau chipul omului. După ce am făcut împreună un mic calcul, am ajuns la cifra de în jur de cinci mii. Atât de mulţi pentru că mama fusese profesoară şi profesorii, la fel ca barmanii, prostituatele, preoţii, şoferii, cunosc mai mulţi oameni decât cei cu alte meserii.

Câteva săptămâni bune, mama a tot scrijelit combinaţii misterioase de litere şi cifre în caietul ei misterios, pe care a avut grijă să-l distrugă înainte de a muri, deşi în afară de ea nimeni nu ştia şi nu ar fi putut să ştie vreodată ce scria ea acolo. Am convingerea că încerca să găsească formula potrivită pentru a-şi aminti de fiecare chip şi nume din cele aproximativ cinci mii care-i trecuseră într-un fel sau altul prin cap de-a lungul vieţii.

Ţin minte că la un moment dat m-a întrebat dacă sunt de părere că şoferii de autobuz ar trebui luaţi şi ei în considerare. Mi-a spus cu acel prilej că, pe la patruzeci de ani, avusese o perioadă în care privea cu atenţie şoferii de autobuze: siguranţa cu care mânuiau acel volan uriaş, expresia lor concentrată, umorul de limbaj,  mustăţile pe oală îi dădeau negreşit impresia de aplomb şi blândeţe, calităţile masculine prin excelenţă irezistibile.

Într-adevăr, am convenit deopotrivă, era posibil să te îndrăgosteşti de un bărbat pentru simplul şi unicul motiv că îţi plăcea cum conduce maşina. Şi am intrat în destule amănunte privind nenumăratele feluri în care bărbatul de la volan putea schimba vitezele, clasificându-le în feluri care ne plăceau şi feluri care nu ne plăceau.

Mama şi-a continuat scrijeliturile în caietul ei. Au venit la rând vânzătoarele de la pâine, vecinii, colegii de grădiniţă, cerşetorii de la porţile bisericilor, ospătarii, pasagerii din trenuri, doamnele din parcuri, pe acelaşi plan cu şi fără nicio deosebire de rudele ei, de neamuri, prieteni, oameni îndrăgiţi sau chiar iubiţi, proprii ei copii.

Pentru mama, toţi eram la fel, chipuri şi/sau nume de oameni pe care merita să şi-i aducă aminte, cu răbdare, unul câte unul, individual, distinct, fără nicio teamă de inepuizabil ci dimpotrivă, înţelegând ca asta e viaţa, inepuizabilă, şi dăruindu-şi toate puterile minţii bogăţiei ei cu adevărat infinite.

Thursday, October 9, 2014

O cafea

Am plecat mai devreme ieri de la serviciu desi aveam destul de munca pentru ca seful meu tocmai a stabilit un nou contract pentru servicii salarizare.

Totusi, cred ca a meritat efortul pentru ca m-am intalnit cu una dintre cele mai vechi prietene ale mele pe care nu o mai vazusem de cel putin un an. Asa se intampla cand ajungi sa muncesti din ce in ce mai mult. Nu numai eu, ca nu vorbesc doar de mine, dar si ea munceste foarte mult si nu mai avem timp sa ne vedem. Mi-a parut foarte bine ca ne-am vazut, am depanat amintiri inca de pe vremea cand eram doar doua copilite si ne plimbam cu rolele. Ce frumos. Ce vremuri.

Acum, am primit de la ea si o veste minunata, ca urmeaza sa se casatoreasca. Sper din tot sufletul sa ii fie foarte bine pe drumul pe care l-a ales si sper sa aiba copii minunati alaturi de tipul ei. Un tip foarte misto, dealtfel, calm si echilibrat care o poate scoate din depresiile frecvente in care intra. Dar asta nu mai conteaza. Oricum ne-am dat seama ca nu am copilarit degeaba impreuna. Cand discutam despre nunta ei, dar si a mea, ne-am intrebat reciproc cum am vrea sa fie. Amandoua am raspuns in cor: ca un cocktail party.

Frumos!

Multa bafta, prietena draga.








Tuesday, July 8, 2014

Nopti Albe

Din Ciclul Jurnalului de Insomniac. De cativa ani incoace sufar de aceeasi chestie. Insomnie la domiciliu. O sa vi se para ciudat dar asa este… Ciudat ? veti intreba. Ei bine da. Ciudat ! De ce ? Pt ca mi se intampla asta atunci cand sunt acasa si cand sunt singur. Daca sunt altundeva cu siguranta voi adormi imediat ce imi pun capul jos si voi ramane in pozitia respectiva pana ma va trezi cineva. Pot dormi in tren, pot dormi in masina (si se intampla fregvent), dorm in locuri straine, dorm oriunde va puteti imagina exceptie face garsoniera mea inchiriata de langa liceul Hasdeu. Dar nu mereu. Ci doar atunci cand sunt singur. Daca am pe cineva langa mine voi adormi fara doar si poate in maxim 15 minute. Dar asa.. singur nu pot. Pur si simplu imi sting toate luminile.. beau ca tot omul de rand si dornic sa-si oblojeasca pleoapele o cana de lapte cald, imi las usa de la balcon intredeschisa sa intre racoare si ma straduiesc din rasputeri sa adorm. Nu pot.. Trec primele 30 de minute si evident aprind lumina. Pun mana pe o carte in speranta ca-mi vor obosi ochii mai mult decat sunt (odata si odata se vor invineti de tot). Se intampla lucrurl asta dar asta nu inseamna ca voi adormi. Voi aprinde un betisor parfumat ca de obicei.. sperand ca de fiecare data ca asta va ajuta, voi desena, voi scrie ceva pe blog, voi urmari inca vreo 3 sau 4 videouri funny, voi mai citi inca vreo 5 sau 6 articole cu titlul atragator, voi face inca un dush si abia aproape de zorii zilei voi pune capul jos pe perna cu folos. Ironia sortzii face ca doar 2 3 ore mai tarziu trebuie sa fiu in picioare. Ma trezesc obosit dar imi trece repede starea… Si uite asa am parte de nopti albe. Un batran drag mie mi-a spus odata zambind siret prin barba lui carunta : Tu suferi de singuratate nepoate nu de insomnie. Acum ascult ecoul acelor cuvinte in fiecare noapte… privesc in jurul meu la fiecare obiect si caracteristicile lui si ma gandesc daca are dreptate. Poate ca da.. dar poate sunt doar Nopti Albe !

Tuesday, February 4, 2014

4 Piese si doua Betisoare chinezesti

Deseori atunci cand ajung obosit acasa exista cateva lucruri pe care le fac. Mereu aceleasi mereu la fel. A devenit un fel de ritual de linistire. Ajung acasa, deschid frigiderul.. imi racoresc gatlejul cu primul lichid pe care pun mana. Scot laptopul il montez si dau play pe repeat unui playlist din 4 piese dupa cum urmeaza : Dan Lacksman`s Alliance - Louxor in Vegas, Andain - Beautiful Things, Faithless - Bombs, Damien Rice - The blowers Daughter … Arunc hainele de pe mine si raman gol. Aprind 2 betisoare chinezesti. Primul in chestia aia pe care o ador din lemn si cu gaurele, si al doilea in baie (il proptesc intr-o gaurica din perete). Dau drumul la apa fierbinte in cada si in timp ce se umple fumez o tigara si beau un pahar de ceva rece… In timpul asta privesc fumul de la betisorul din camera. Iese foarte ciudat prin gaurele.. incet si sub diferite forme. Imi fortez imaginatia si incerc sa-mi inchipui fete de oameni pe care le observ in fumul acela. Sunt zambarete sau triste, cu cicatrici sau gingase, ciudate sau banale. Nu se rezuma la atat.. vad flori, vad harti perfecte ale continentelor sau vad dragoni.. parca pt a impietrii idea de chinezesc. Toate astea se topesc in neant lasand locul altor forme. Si asta clipe in sir.. totul se transforma in orice pot vedea ochii mei. Ma linisteste enorm ritualul asta. Intre timp mi se umple cada si las apa fierbinte sa imi incalzeasca fiecare bucatica de corp. Betisorul din baie inca mai arde si intreaga incapere e invaluita intr-un nor de forme si arome exotice… imi inchid in final ochii si stau asa zeci de minute in sir ascultand aceleasi 4 piese. Ieri m-am gandit sa scriu despre asta … mi-ar lipsi enorm clipele respective ! si am scris … despre cat de mare importanta pot avea in viata ta 4 piese si doua betisoare chinezesti…